marți, 1 decembrie 2009

29 noiembrie - Prima pestera

Da, este vorba de prima mea pestera de cand sunt in Clubul Speo Cristal Oradea. La invitatia d-soarei Ani Axinte de la Prusik Timisoara, eu, Sebi Oprea si Tibi Botos am pornit sambata seara pe la 18 spre Salciua jud. Alba. O ploaie de toata frumusetea pe tot drumul, plus o ceata deasa de la Baita pana la Baia de Aries, de sa iti vina sa stai acasa...
Am ajuns la Vartop la Cabana Art unde incepea cheful de ziua de nastere a Silviei Tapos, am stat 10 minute si la drum. Am ajuns si la Salciua dar semnalul pe "portocaliu" lipsea desavarsit. Cum dam de ceilalti care deja erau cazati?
Cum zicea Sebi: "cauti pe cineva?" - "cauta-l la bar!". Am intrebat la barul din centru cum ajungem in ceva catun - Valea Poienii, si ca norocul, apare baiatul primarului care ne indica drumul. Ajungem in varf de deal, ceata deasa si aici, dar apare si semnalul la telefoane. Dupa ce suntem intampinati de Ani si Laci ajungem la o casuta batraneasca unde ne cazam, mancam si stam la foc. Dupa cateva bancuri si cantece mergem la culcare, cu ideea sa ne trezim de dimineata sa mergem spre Huda lui Papara.
Duminica ne trezim greeeeu, mancam si pornim spre pestera. Abia pe la ora 14 intram in pestera imbracati in neoprene, inca de la intrare apa se anunta f rece. Cel putin pentru mine :)
Pestera este una activa, cu un curs de apa presarat cu cascade care mai mici, care mai mari. Doar o singura portiune a necesitat echipare TSA, mai bine zis asigurarea unei scari din fier care zici ca statea sa pice... Dupa hopul acesta, plimbarea prin apa nu este chiar grea, mai apar ici colo niste saritori. Dupa parerea mea am facut cam jumatate de pestera, aproximativ 1,5-2 km. Am vazut colonii de lilieci - cu miile - care hibernau, (chiar Ani a salvat un liliac care plutea pe apa, probabil s-a desprins din tavan), am vazut diferite formatiuni (nu le-am retinut numele) si diferite gauri in tavan si in pereti (au o denumire, dar am uitat-o si pe aia...).
Deja nu mai imi simteam picioarele de frig si ne-am intors spre iesire. Ajunsi la masina, constatam ca sunt cel mult 5 grade si ca e ora 17... Ne-am dezechipat rapid, imbracat in haine uscate si fuga spre casa. Noi, cei din Oradea, am pornit spre Vartop, iar cei din Timisoara spre Alba Iulia.
Concluzie?
Ca si prima pestera a fost frumos, dar astept si o pestera "uscata" ca sa ma pronunt daca imi place sau nu sportul asta :)
Participantii la tura au fost : Ani, Peti, Mira, Didi si Laci - Timisoara si Sebi, Tibi si Je - Oradea.
Poze din tura:
http://picasaweb.google.com/botosnatalia/HudaResize?authkey=Gv1sRgCJyaoZeejLPJ1QE&feat=email#

Un comentariu:

Calatorul verde spunea...

"gaurile din tavan" cum le spui tu este posibil sa fi fost hornuri de evorsiune sau asa numitele linguritze, depinde de forma lor si de modul in care s-au format. este posibil sa se numesca si altfel, eu doar aceste doua forme de relief endocarstic le cunosc.